M-am trezit pe aceeasi strada. Si mergeam in aceeasi directie. Eu, in dreapta ta. Ei, unde i-am lasat… pe contrasensul caii noastre. Par cam obositi. Prea multe hopuri probabil. Stii tu, ce nu te ucide, cel putin te oboseste. Unde merg? Am vrut sa intreb. Dar mi-a stat in gat. Sau poate n-am vrut sa aud raspunsul. La urma urmei, unde poate sa te duca un contrasens? Inapoi la big bang?

Cand sa atipesc la loc, trece pe langa noi ghici ce?! Un cerc. Ma uit in urma si ma-ntreb: l-o fi aruncat cineva la vale? Nimeni, nimic. Era un cerc, rotund perfect, mirosind a geometrie pura. Plutea la vale, abia atingand pamantul, infierbantat de la atata invartit. Esenta esentelor. Cercul canii de ceai pe care o duc la gura in fiecare dimineata, cercul ceasului caruia-i rotunjesc mereu ora,  cercul volanului cu care invarti tu cercurile rotilor ascultand muzica din cercurile boxelor.

As fi vrut sa-l prind sa-l arunc inapoi de unde a venit. Dar m-ai oprit. Cica cercul protejeaza.

Ia-l de-aici…cercul limiteaza.

Si-acum scriu…

Drept sa spun, am o perioada tare aglomerata…atat de aglomerata incat si gandurile sunt mult prea agitate si, evident, mult prea ocupate sa se strecoare unele pe langa altele…incat au uitat ca nu le-as putea intelege decat daca ar sta o clipa locului. Tiiitttiiiit…exact ca-n capitala noastra draga cand se face verde la semafor…sau cand se deschid usile metroului…sau ca in oraselul asta in care locuiesc eu momentan, cand se deschide un magazin nou…plin cu mancare fratilor. Care-o fi faza cu inghesuiala? E o chestie nasoala, deci nu pricep de ce se insista … in autobuz tramvai metrou supermarket stadion  parc …wtf…ca si cum ar circula un singur autobus tramvai metrou/zi. Hello…mancare se gaseste si la magazinul de la colt. Ei da, dar nu sunt oferte. Oferta-i viata adevarata, dar tu nu sti de-astea. Drept sa va spun, nici nu sunt curioasa.

Imi port gandurile precum imi port umbra. As vrea s-o tin locului si sa-i dau roata, sa inteleg ce si cum, dar ce chestie … cum ma misc hop si ea. Nu vrea si nu pricepe ca pentru a o-ntelege trebuie ca mai intai sa o cunosc…si ca sa o cunosc trebuie ca mai intai sa o studiez…si ca sa o studiez trebuie ca mai intai sa o vad…in toate si din toate partile. Ea este o umbra. Stie doar sa se se joace de-a ascunselea pe dupa mine. Ele sunt niste ganduri…stiu doar sa se schimbe odata cu peisajul.

Dar cui ii pasa de o umbra?

Si totusi…

…are we only breath and shadow…or are we only breathing shadows?

Hm…e ceva aici ce nu pricep…care-i faza cu femeia barbat si barbatul femeie? E ceva ce-mi scapa. Avem una bucata cuplu de gay. Ok, pana aici e clar, 2 oameni cu niste dereglari de ce natura or fi ele. DAR. A fi gay inseamna ca-ti plac persoanele de acelasi sex cu tine. Right? Atunci de ce mereu in aceste cupluri unul este femeia? Inteleg ca unul ar vrea sa fie femeie sau s-a nascut in corpul gresit…sau mai stiu eu ce alte teorii… ideea e ca-i plac barbatii. Ok, si de-aia se comporta, imbraca, etc etc etc…ca o femeie. Cu asta mi-e clar. Dar celalalt? Daca e tot pe invers s-ar presupune ca-i plac tot barbatii. Ei bine, aici e buba. De ce isi ia un barbat-femeie si nu un barbat-barbat? Ma intreb…daca isi alege un barbat femeie…inseamna ca e ceva ce-i place la femei…ei atunci de ce nu-si alege o femeie pe bune??? Wtf dude. Anybody help me?;;)

Sa te vezi crescuta…sau scazuta…sau statuta, sa-ti observi nivelul, sa-ti studiezi inelul. Inelul ca cerc…sau inelul ca spirala. Niciodata tacerea n-a fost mai utila. Esti tu cu tine, tu in tine, tu afara din tine, una, niciuna, o suta de mii…toate de-un fel cu tine.

Am o carte…veche ce-i drept…dar genul care se poate relua…si relua…si relua… este aici – la distanta de un click

Eu sunt Danut

Ea e mamica

Asa e ea

Acum mananci, acum te culci

Daca vreau, pot sa urc si canapeaua

Mama nu se supara

De ce oare?

Scutecele Libero…ei aici e o parte pe care am uitat-o…

dar imi amintesc ca finalul suna asa:

Nu ma ud nici eu, nu ud nici canapeaua.

E?

Si mai am asta…

Ziua in care cotrobai prin memorie. Trei iezi cucuieti usa mamii descuieti, ca mama v-aduce voua…no…si-aici se rupe filmul…nu mai stiu ce le ducea…ceva cu lapte-n tata…da mai departe chiar e…blank.

Anyway…harceaparcea fac din post-ul asta.

Am un fel ciudat de a incepe lucrurile si unul si mai ciudat de a le finaliza (pe cele care au norocul asta). Si mai detin un fel ciudat de a intelege competitia. Competitivitatea ma incearca doar cand nu e vorba de o competitie  declarata, lucrurile se incep de unde pica, le iau din mers si le duc spre un final care de regula ar fi bine sa vina de la sine…sau unele raman chiar fara final…ma rog, un final lasat in ceata. Pe principiul…finalurile de regula sunt evenimente triste…si cui ii place tristetea?!

Ei si mai sunt altele (dupa diverse criterii fara legatura intre ele) pe care ma incapatanez sa nu le las pana nu ajung la ceva ce convin ca s-ar putea chema final. Doar ca uneori finalul asta se da cu un pas mai departe pe masura ce mi se pare ca ma apropii … aham… planeaza . Lupta cu finaluri inexistente. Ar trebui sa ma updatez…next level,  helloooo.

Cineva candva a studiat putin o situatie si s-a gandit ca filmele tip comedie ar trebui sa aiba niste rasete in fundal. Ahahahaha haha aaaaaaahaha…si bine a facut. Functioneaza.

Acum as studia putin situatia si m-as gandi ca actiunile trebuie sa aiba introducere, cuprins si incheiere. Carevasazica…cu tot cu intriga, desfasurarea actiunii si punctul culminant…o oareshcare ordine si coerenta in insiruirea evenimentelor…spre un deznodamant luat in calcul…

Bun…fie…asta a fost ultimul talmesbalmes…asa ca pot sa-mi fac de cap si sa mai pun un clip fara legatura cu nimic din cele de mai sus, dar care merita dat mai departe pur si simplu pentru ca exista si-mi place mie:D

Si gata…ma bag la update si revin dehaoticizata si coerentizata…

sau poate nu…

“…because the only people for me are the mad ones, the ones who are mad to live, mad to talk, mad to be saved, desirous of everything at the same time, the ones who never yawn or say a commonplace thing, but burn, burn, burn like fabulous yellow roman candles exploding like spiders across the stars …” – On The Road, Jack Kerouac

De cand si de ce cantam? Ce a incercat sa imite primul om care a cantat? Cantecul pasarilor? Fosnetul pasilor? Behaitul oilor? Muzica sferelor? Un amalgam din tot ce invatase sa auda? Sau cand cum unde si de ce? Si apoi toata povestea a evoluat cum?I s-a dezvoltat auzul si a inceput sa prinda din ce in ce mai multe sunete…sunete ale cui? sunetele s-au variat? sau erau mereu asa? doar ca omul aude tot mai multe, atat de multe incat unii s-au indreptat spre ragete, altii spre triluri…altii spre…mda…tot felul. Rapoarte proportii ritmuri…constientizarea proportiei divine…numerele lui Fibonacci…ehehe…  Amicul meu cel bun Einstein, care le zice cum numai el stie, a facut bine si si-a notat niste ganduri care merita sa fie date mai departe…asa cum sunt ele … interpretabile si interpretate…

Legatura cu cele de mai sus sa o faca cine vrea si-n ce fel vrea…

El zice asa…

“The significant problems we face cannot be solved at the level of thinking that created them”.

Thinking in the problem and thinking about the problem is thinking in the same vibration as the problem. Henry Kaiser said every problem is just an opportunity dressed in work clothes.

So how do we raise our thinking to a place where solutions exist?

When you hear yourself thinking how big the problem is, say to that problem, “There’s an energy in this Universe that is way bigger than you.”

When you think it can’t be handled or don’t know what to do, take a pause. Just say, “What if I did know what to do.  What if the answer was already accessible to me because I’m already right at the center of the mind of God?”

For a moment today, find yourself thinking in an expanded way. Open up a nd say to yourself, right where I am, the wisdom of the Universe is. Right where I am, answers to every question are accessible because right where I am, God is.

The problems I’m facing cannot be solved at the level of thinking that creates them but there is another level of thinking available. It’s available right where I am because right where I am, God is.

“I often think in music. I live my daydreams in music. I see my life in terms of music. …”

Alunec pe sinele care se imbina si combina lasand cate un colt o idee mai sus…stiti voi…sa se auda tagadamul.

Ma asez pe un petec de iarba in no man’s land si…breathe in. E ca si cum as putea face orice oricand oricum pe un petec mic si uitat de cei mari. Ma simt infima…atat de mica incat daca ar aparea o furnica as putea sa-i sar in spate si sa cutreieram nitcaiva paduri, campii, munti, dealuri, sa ne oprim pe o plaja si sa privim apa de la nivelul ei. Damn…de-as putea fi atat de mica…

Acum parca-i citesc dreptatea. Bezna…ochii…ochii cu care ai putea vedea daca ai avea ce. Dar daca n-ai…care le mai e rostul? Si uite-asa o iei razna…si-ncepi sa vrei sa-i scoti din cap si sa-i arunci hat departe intr-un loc in care sa invete sa vada.  A se da sens expresiei…intuneric de-ti bagi dejtele-n ochi.

Fiori. Se zbarleste fierea. Uneori ma tem de bezna. E ca si cum in bezna ar fi ceva ce se intinde si se intinde si se extinde si…si ce? si e rau:D De ce am pus pe nasul vrajitoarei neaparat un neg dupa care am urcat-o pe o matura si am facut-o sa zboare…hm…calare pe matura in lumina lunii…da…atat de logic. Nu stiu…ma intreb.

Iti simti timpanul? E acolo. Aude. Asculta. Shhhhhhhh…E ceva maret in toata ameteala care te cuprinde, e ceva incredibil de fascinant. E soapta unei fiare inlantuite la-nceputul…la-nceputu-ti.

Te-a muscat atunci…atunci demult…de incheietura mainii stangi. Nu-i nimic, nu te teme. Au pus fiara-n lanturi si te-au pansat cu grija. Apoi te-ai nascut. Tu…om muscat de fiara condamnat sa existi.

Sa existi…sa-ti iei ochii din asfalt si sa privesti cum fumega oxigenul. Sa-ti arunci apoi bandajul de pe rana si sa-ti strigi vindecarea.

Cand imi cad in mana carti cu titluri gen “metode de publicitate. TESTATE” constientizez cata responsabilitate zace pe umerii unui amarat biped dotat cu constiinta (si alte cateva distinctii). Ca vrea sau nu, constient sau nu, absolut ORICE vede aude simte miroase il influenteaza pe cobai ( aham…si modul in care am formulat eu propozitia asta…:D). Cobaiului contemporan trebuie sa-i dai imagini frumoase si texte studiate si da da…testate candva…n-are importanta cand…cobaiul nu evolueaza. Cobaiul contemporan vrea sa vada filme HD si 3 4 5 6 7…D cu imagini minunat de clare. Cobaiul n-are imaginatie, el nu vede mai departe de ceea ce i se arata. Cobaiul de astazi se enerveaza cand aude sunete care nu-i sunt clare. Cobaiul nostru e prea putin curios de CE exact se intampla aude vede aici sau acolo sau dincolo…cobaiului nu-i pasa despre CE, lui ii pasa despre CUM…

Nu sunt nici eu pe dos. Imi plac imaginile frumoase. Si sunetele limpezi. Si mirosurile apetisante. Dar cautand idei m-am gasit aruncata in mijlocul…ideilor testate. Despre cobai si lumea lor. Deci…

Deci ce?

Asta e tot.

P.S. Chiar si faptul ca tu ai ajuns pana aici cu lecturarea unui text conceput pentru golirea mintii mele, ar putea sa fie rezultatul unui titlu de succes…TESTAT!