Brrr… sa iei un algocalmin cand te doare capul si sa-l asezi usor langa tine…da da…usor pe perna ta (scuza-mi pepele, n-am stiut sa-l evit…sau poate nici n-am vrut). Apoi vezi-ti de drum.
M-am trezit pe aceeasi strada. Si mergeam in aceeasi directie. Eu, in dreapta ta. Ei, unde i-am lasat… pe contrasensul caii noastre. Par cam obositi. Prea multe hopuri probabil. Stii tu, ce nu te ucide, cel putin te oboseste. Unde merg? Am vrut sa intreb. Dar mi-a stat in gat. Sau poate n-am vrut sa aud raspunsul. La urma urmei, unde poate sa te duca un contrasens? Inapoi la big bang?
Cand sa atipesc la loc, trece pe langa noi ghici ce?! Un cerc. Ma uit in urma si ma-ntreb: l-o fi aruncat cineva la vale? Nimeni, nimic. Era un cerc, rotund perfect, mirosind a geometrie pura. Plutea la vale, abia atingand pamantul, infierbantat de la atata invartit. Esenta esentelor. Cercul canii de ceai pe care o duc la gura in fiecare dimineata, cercul ceasului caruia-i rotunjesc mereu ora, cercul volanului cu care invarti tu cercurile rotilor ascultand muzica din cercurile boxelor.
As fi vrut sa-l prind sa-l arunc inapoi de unde a venit. Dar m-ai oprit. Cica cercul protejeaza.
Ia-l de-aici…cercul limiteaza.
dar te poti convinge ca el si completeaza. umple un gol cu un alt gol si mai plin.
o goliciune de sarpe care isi musca coada in semn de protest liber si unic.
dar cercul e doar o linie, iar o linie e un punct intins, iar un punct e ceva sublim. cercul poti sa il inghiti, isi schimba forma odata cu digestia.
iti multumesc pentru cerc! suntem vechi prieteni. l-am pus de mult in pamant si acum creste o grozavie din el. am sa ii gasesc eu un nume..
as prefera sa iau linia si s-o spiralez…dar atunci nu mai e cerc, e cerc deschis. sa-mi spui ce nume-i dai.
daca il numesc, ii stabilesc intr o oarecare masura destinul. poate nu va reactiona la numele pus. (eu nu mi am ales numele..)
poate e mai intelept sa il privesc doar. sa il atingi, sa il devorezi. depinde de caz – pe care nu il vei sti niciodata… dar e suficient sa faci orice ca el sa stie cand te “referi” la el.
probabil nu te vei multumi cu raspunsul; de multe ori nici pe mine nu ma multumeste… prin urmare incerc: il/o voi numi totusi “libertatea de a decide”
(poti s-o faci spirala, eu mi am dat seama ca nu este nici o diferenta clara intre ele, asa cum nu este nici asemanare sincera. e un paradox – pe cinste! – care trebuieste asumat )
Am scris si eu niste cuvinte alah-dalah pe blog la mine despre cercuri si mandale si protectii