E nevoie de putin haos ca sa-ti poti goli mintea. Sa te trezesti dimineata ciufulita, sa apesi butonul radioului si sa invarti lenes in cana cu ceai. Sa-ti lasi privirea necontrolata sa urmareasca traiectoria mustei care acum 5 minute iti transformase somnul intr-un calvar. Sa simti momentul in care o secunda-i preda stafeta urmatoarei, sa-l ghicesti pe cel in care o parte microscopica a unui fir de par s-a mai decolorat putin…putin cate putin.
Sa te vezi crescuta…sau scazuta…sau statuta, sa-ti observi nivelul, sa-ti studiezi inelul. Inelul ca cerc…sau inelul ca spirala. Niciodata tacerea n-a fost mai utila. Esti tu cu tine, tu in tine, tu afara din tine, una, niciuna, o suta de mii…toate de-un fel cu tine.
Am o carte…veche ce-i drept…dar genul care se poate relua…si relua…si relua… este aici – la distanta de un click
