Incredibila si suprinzatoarea memorie. Astazi avem asa:
Eu sunt Danut
Ea e mamica
Asa e ea
Acum mananci, acum te culci
Daca vreau, pot sa urc si canapeaua
Mama nu se supara
De ce oare?
Scutecele Libero…ei aici e o parte pe care am uitat-o…
dar imi amintesc ca finalul suna asa:
Nu ma ud nici eu, nu ud nici canapeaua.
E?
Si mai am asta…
Ziua in care cotrobai prin memorie. Trei iezi cucuieti usa mamii descuieti, ca mama v-aduce voua…no…si-aici se rupe filmul…nu mai stiu ce le ducea…ceva cu lapte-n tata…da mai departe chiar e…blank.
Anyway…harceaparcea fac din post-ul asta.
Am un fel ciudat de a incepe lucrurile si unul si mai ciudat de a le finaliza (pe cele care au norocul asta). Si mai detin un fel ciudat de a intelege competitia. Competitivitatea ma incearca doar cand nu e vorba de o competitie declarata, lucrurile se incep de unde pica, le iau din mers si le duc spre un final care de regula ar fi bine sa vina de la sine…sau unele raman chiar fara final…ma rog, un final lasat in ceata. Pe principiul…finalurile de regula sunt evenimente triste…si cui ii place tristetea?!
Ei si mai sunt altele (dupa diverse criterii fara legatura intre ele) pe care ma incapatanez sa nu le las pana nu ajung la ceva ce convin ca s-ar putea chema final. Doar ca uneori finalul asta se da cu un pas mai departe pe masura ce mi se pare ca ma apropii … aham… planeaza . Lupta cu finaluri inexistente. Ar trebui sa ma updatez…next level, helloooo.
Cineva candva a studiat putin o situatie si s-a gandit ca filmele tip comedie ar trebui sa aiba niste rasete in fundal. Ahahahaha haha aaaaaaahaha…si bine a facut. Functioneaza.
Acum as studia putin situatia si m-as gandi ca actiunile trebuie sa aiba introducere, cuprins si incheiere. Carevasazica…cu tot cu intriga, desfasurarea actiunii si punctul culminant…o oareshcare ordine si coerenta in insiruirea evenimentelor…spre un deznodamant luat in calcul…
Bun…fie…asta a fost ultimul talmesbalmes…asa ca pot sa-mi fac de cap si sa mai pun un clip fara legatura cu nimic din cele de mai sus, dar care merita dat mai departe pur si simplu pentru ca exista si-mi place mie:D
Si gata…ma bag la update si revin dehaoticizata si coerentizata…
sau poate nu…
“…because the only people for me are the mad ones, the ones who are mad to live, mad to talk, mad to be saved, desirous of everything at the same time, the ones who never yawn or say a commonplace thing, but burn, burn, burn like fabulous yellow roman candles exploding like spiders across the stars …” – On The Road, Jack Kerouac
further..